SAH si MAT !

Predau șah la mai multe școli dintr-o metropolă occidentală. Am mereu cu
mine o tablă de demonstrație, pe care arăt copiilor funcția diferitelor
piese și explic regulile de mutare.

Copiii – majoritatea între 7 și 10 ani, băieți și fete, de toate etniile
și culorile, majoritatea înscriși la șah de gura părinților.

– Deci, copii, la șah avem 16 piese albe și 16 negre. Albul mută primul și…
Un băiețel mai închis la culoare întrerupe:
– E întotdeauna așa? Albul mută mereu primul?
– Da, răspund eu și vreau să continui. Și putem să mutăm ori un pion ori…
– Nu e corect, întrerupe un altul. Ar trebui să mute amîndoi primii. Sau
negrul să mute primul, că au fost mereu persecutați în istorie…
– Așa e regula, cineva trebuie să mute primul, albul e doar o culoare
oarecare, nu e nimic superior, haideți să trecem mai departe. Așadar, cea
mai importantă piesă de la jocul de șah este regele…
Clasa murmură. O fetiță ridică mîna.
– Mama mi-a zis că regina e cea mai importantă piesă.
– Nu chiar, zic eu cu blîndețe, regina e și ea foarte importantă, de fapt,
ca să știți, regina este cea mai puternică piesă din joc…
Copiii par mulțumiți cu asta; mai ales fetele afișează un zîmbet de
satisfacție.
– Regina e foarte puternică pentru că poate juca la fel ca tura și ca
nebunul.
Fetele protestează.
– Cum puteți spune că o regină mută la fel ca un nebun? Dvs. jigniți femeile!
– Nu, dragii mei, așa este jocul. Nebunul este această piesă (o arăt) care
merge mereu strîmb, adică în diagonală.
– Nebun este un cuvânt urît. Nu trebuie să rîdem de cei cu dizabilități
mentale.
– Bun, dacă nu vă place „nebun”, să știți că în engleză se cheamă
„episcop”, ca la biserică. Putem să îi spunem „episcop”.
Alte proteste.
– Dumneavoastră ne vorbiți acum de religie; aici este o școală laică.
– Ok, ok, încerc să îi calmez, atunci păstrăm numele de nebun. Sau mai
bine, bufon. Nebunul era în trecut bufonul care făcea regii și reginele să
rîdă. Așa e bine? O să îi spunem bufon.
Copii se calmează. Mergem mai departe.
– Cum spuneam, chiar dacă regina e cea mai puternică piesă, totuși regele
e cel mai important, pentru că, dacă se pierde regele, s-a terminat
partida, ai pierdut. Uite, regele este această piesă, care are o cruce pe
coroană.
– Crucea este semn religios. De ce nu are o semilună? Sau nici un semn?
Cred că ar trebui să îi scoatem crucea, ca să nu ofensăm pe cei de altă
religie. Așa am învățat la orele de educație civică.
– Cine se ofensează? Mă uit prin clasă și văd un băiat cu figură
orientală. Mohamed, așa te cheamă, da? Te simți ofensat de această cruce
de pe capul regelui?
Băiețelul mă privește aiurit.
– Ce înseamnă ofensat, dom’ profesor ?
– Ofensat înseamnă supărat. (Mă minunez de mine însumi, ce repede îmi
găsesc sinonimele…). Este cum te simți atunci cînd un alt copil îți ia
prăjitura sau jucăria favorită, poftim!
– Eu nu am prăjitură și nici jucărie. Sînt din Siria.
Trebuie să schimb vorba, discuția asta nu prevestește nimic bun.
– Așadar, regele…
– Există un singur rege? – întrerupe un băiețel blond.
– Unul pentru fiecare culoare. Unul negru și unul alb. La fel și cu
reginele. Una albă și una neagră.
– Nu se poate să fie doi regi albi sau două regine albe? – întrerupe iar o
fată.
– Nu, zic eu categoric.
Un murmur de dezamăgire.
– Păi nu e corect. Noi știm că există și familii cu doi tați sau două
mame. Ar trebui să se poată, nu e corect așa.
Încep să îmi pierd răbdarea.
– Uite, la șah este așa. Șahul s-a inventat într-o țară străină, acum
foarte mult timp, și așa era pe atunci. Să trecem mai departe…
– Păi poate atunci erau mai înapoiați și femeia nu avea drepturi, și nici
cuplurile de același sex, dar acum nu mai este așa. Nu trebuie să mai
existe discriminare.
Oftez. E cazul să trec să explic alte piese, care nu posedă sex și nici
religie. Regele cu cruce și regina m-au băgat în bucluc.
– Așa, deci, continuăm. O altă piese specială este calul. Calul are
avantajul unic că poate sări peste alte piese. Un nebun – pardon, bufon –
nu poate avansa aici, la h3 (arăt pe tablă), dacă un pion îi blochează
calea. În schimb, calul poate să sară direct de la g1 la f3. (arăt
mișcarea).
– Deci numai calul poate face asta, să sară peste alte piese? Copiii sînt
iarăși în blocaj. Dar nu e corect. Are un avantaj special. Nu este
egalitate fața de celelalte piese.
– Da, așa este, zic eu încurcat, dar e normal să îi acordăm unele
drepturi, pentru că este singurul animal din joc. Regele, regina, bufonii,
pionii – sînt toți oameni, turnul este un obiect, calul este singurul
animal. Trebuie să compenseze într-un fel.
– Așa da, se luminează copiii.
– Dar, dom profesor – sare un alt băiat – nu e corect să exploatăm
animalele, mai ales la război. Ele nu au nici o vină pentru conflictele
între oameni.
Uff, ce lungă a devenit ora asta! Poate reușesc să scap cu o schimbare de
nume, cum am făcut cu nebunul.
– Dacă nu vă place să îi spuneți cal, atunci îi spunem “cavaler”.
Copiii simt că e doar un truc.
– Dar cavaler e cineva călare pe un cal. Tot chinuim animalele.
Simt că explodez.
– Cal, cavaler, măgar, ce contează? Trebuie să îi spunem într-un fel!
Avion e bine, că tot zboară peste ceilalți?
– Da, da! E bine așa. Avion e bine.
Și iată cum calul a ajuns avion. Trecem mai departe.
La explicarea capturii, a fost relativ simplu:
– Deci aici, în poziția asta, calul alb, adică avionul, a capturat, adică
a luat prizonier un nebun, adică un bufon negru.
– Cum adică prizonier? Ce se întâmplă cu bufonul?
– Nimic, nu mai joacă mai departe. A plecat. A părăsit cîmpul de bătălie.
– Aha, se luminează copiii – adică e un fel de refugiat.
– Refugiat! Perfect! Asta e cuvîntul potrivit. Merci (nu mai am putere să
lupt cu ei).
Ajungem în fine să povestim despre pioni.
– Ăștia mici, de aici din față, sînt pionii. Ei sînt un fel de soldați,
care avansează în teritoriul inamic. Dacă ajung cumva pe ultima linie, se
pot schimba în regină. Într-o partidă de șah, am putem avea – dacă toți
pionii se schimbă în regină, 9 regine albe pe tablă.
Fetele se înfurie, fac gălăgie, iar băieții își ascund un zîmbet de
satisfacție.
– Un singur rege și 9 regine??? Femeia nu este egala bărbatului în acest
joc, nu e frumos. Nu ne place șahul. Nu mai venim la orele dvs.
Soneria mă salvează. Copiii își strîng caietele, băieții mă salută cu
respect, fetele ies îmbufnate din clasă.
Întreb un băiat:
– Ce oră ați avut înainte de ora de șah ?
– Am avut literatură și am discutat despre desenele animate ale lui Walt
Disney. Doamna profesoară ne-a explicat cum Disney a fost rasist,
islamofob și misogin. Albă ca Zăpada era albă, de ce în Aladin hoțului i
se tăia mîna, în Lion King nu s-a prezentat nici un om african…
Acum înțeleg. Școala modernă care rescrie istoria. Nu contează ca în
”Lion King” nu era deloc vorba despre oameni… Îmi strîng catrafusele
și părăsesc școala. Mă bucur că lecția s-a terminat la timp. Tocmai urma
să explic o poziție de mat în care albul ar fi sacrificat regina. Nu știu
dacă aș fi scăpat întreg…

Comentarii

comments

Leave a Reply