Cum se vede la Vișegrad revolutia anti PSD de la Bucuresti: „Asistăm la revolta Germaniei împotriva unui guvern care încearcă sa schimbe, unilateral, statutul de colonie a României”. Cele trei măsuri care ar declanșat represaliile grupării Merkel – Soroș

, Articolul saptamanii

Sub titlul „România: Revolta, într-adevăr. Dar cine se revoltă și împotriva cui?”,
publicația VisegradPost (un blog care susține politicile Grupului de la Vișegrad,
organizație de cooperare formată din Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria și la
care România a ratat aderarea în 1990 din cauza mineriadelor și a con5ictelor
interetnice la de Târgu Mureși), face o analiză amplă a protestelor care au avut
loc în România în ultimele zile și care au debutat în Piața Victoriei. Grupul de la
Vișegrad a intrat în con5ict frontal cu conducerea UE, în special Germania,
după ce s-a opus măsurilor propuse privind acceptarea imigranților. Legăturile
dintre Ungaria și Polonia s-au întărit după ce la Varșovia au venit la putere
conservatorii.
Autorul, Modeste Schwartz, analizează scena politică românească, a;rmând că
politicienii PSD se înscriu în trendul european al corupției, dar la fel este cazul
și cu celelalte partide din țara noastră. Articolul a fost scris pe 2 februarie,
înainte de decizia Guvernului de a retrage ordonanțele.
„Da, o mare parte a politicienilor din PSD sunt catalogați drept corupți, ;ind
vinovați de luare de mită, deturnare de fonduri etc, ca întreaga clasă politică
din România – fără excepție!- și ca, de altfel toată clasa politică din Europa.
Auto-proclamatul căpitan a ceea ce media europeană numește revoluția
tinerilor este Klaus Iohannis, președintele României, care înainte să intre în
politică a fost profesor de liceu în orașul său natal Sibiu. Pe atunci, un profesor
de liceu în România câștiga mai puţin de 300 de euro pe lună. Același Iohannis
(despre care gurile rele spun că ar ; ginerele unui fost o;țer superior de
Securitate) deține șapte case în Sibiu (un prosper oraș turistic, frumos
restaurat, cu prețuri imobiliare ridicate) despre care spune că au fost
achiziționate cu bani din meditații.
Cât despre noul partid Uniți Salvăm România, care se prezintă ca o alternativă
culturală a noii generații (din păcate total lipsit de un program politic real în

afară de misticismul anti-corupţiei) o are ca lider carismatic pe franceza
(măritată cu un român) Clotilde Armand, care de curând a declarat că „regretă”
că a luat, „pentru activități de consiliere” fonduri mari de bani de la
multinaționala Bechtel, cea care a construit în Transilvania una dintre cele mai
scurte și mai scumpe autostrăzi din istoria construcțiilor.
Prin urmare, presupunând că românii ar ieși din apatia politică, de altfel o
atitudine majoritară, te-ai aștepta la proteste „ne-politice”, care să ceară
modi;carea Constituției, schimbarea clasei politice sau o democrație directă.
Nu este cazul aici. Protestatarii vor să schimbe niște politicieni corupți, suținuți
de o majoritate democratică, cu alți politicieni corupți, care nu au nicio bază
democratică „oamenii lui Soros”. Cum se poate explica această demență?”,
se întreabă autorul, pe VisegradPost.com.
Acesta continuă chestionând resorturile și intențiile participanților la proteste:
„Mulți dintre protestatari sunt într-adevăr foarte tineri, care au fost privați de o
conștiință istorică și de cunoștințe socio-economice de sistemul de educație
falimentar din România (și din Europa) și care își urmează liderii din mediile lor
sociale la proteste pe care le iau ca pe niște festivaluri stradale, care le dau
ocazia să socializeze.
O altă parte a protestatarilor sunt activiști ai ONG-urilor ;nanțate de organizații
din Galaxia Soroș și ai fundațiilor politice care fac treaba murdară a diplomației
Germaniei în Europa de Est.
Aici se ridică mai multe întrebări. Ce soi de masochism social poate împinge un
tânăr student să răstoarne un guvern care tocmai i-a permis să circule gratuit
cu trenul, iar pe un viitor angajat să demonstreze împotriva Puterii care a mărit
salariul minim pe economie după un deceniu de austeritate sub umbrela FMI-
Berlin? De unde atâta ură? De ce încearcă cu disperare să dea jos cu orice preț
Guvernul Grindeanu și partidul condus de L.Dragnea?”
Modeste Schwartz consideră că tinerii nu știu ce este politica, din cauza
faptului că s-au născut și au crescut într-o țară unde cetățenii nu au avut un
impact asupra mersului țării.
„Unul dintre răspunsuri ar  că, născuți într-o colonie de facto, unde
manifestarile politice (;e ele prin vot, ;e prin demonstrații) nu au avut
niciodată cel mai mic efect asupra mersului țării sau a nivelului de trai, tinerii
români nu știu ce este aceea politică și salivează ca și câinele lui Pavlov la
provocările unor profesioniști ai societății civile de a participa la ritualurile
tribale de puri;care colectivă, etichetate ca festivaluri stradale anti-corupție.
Este su;cient să ;i informat despre acțiunile recente ale Guvernului Grindeanu
și despre programul de guvernare pe care vrea să îl implementeze în
următoarele luni (care sunt toate făcute publice, dar sunt cu grijă ignorate de
presa română controlată de Vest şi aproape complet de presa străină), pentru a
înțelege că Merkel, Cancelarul Reich-ului, nu poate accepta o astfel de
răzvrătire, nici măcar cu cei care s-au răzvrătit, și cere pedepse exemplare,
dacă e necesar, urmând metodele testate la Kiev.
Înainte să adopte acele decrete de amnistiere (care, vine vorba, nici măcar nu
au fost primele măsuri adoptate), în primele zece zile de la instalare
Guvernul Grindeanu a mărit salariul mediu și pensiile, anulând astfel
măsurile de austeritate adoptate de Guvernul Boc, sub dictatul
Fondului Monetar Internațional și al Bruxelului, și a anunțat scutirea
de impozite a salariilor mai mici de 500 de euro.
Nu numai că aceste două măsuri încurajează alte state să iasă de sub
jugul ordo-liberalismului german, dar ele afectează direct capitalul
Germaniei, care a devenit recent cel mai mare investitor străin in România,
urmată de Franța, asta în timp ce Statele Unite, foarte prezente la începutul
anilor 2000, s-au orientat spre piețele din Asia, predând astfel ștafeta.
Pro;tabilitatea acestor investiții (companiile din România au o rată dublă de
pro;tabilitate comparată cu media Zonei euro) se bazează pe exploatarea unei
mâini de lucru forțată, cu un salariu cinic, special calculat în așa fel încât să îi
asigure o supraviețuire mizerabilă unui individ fără familie, ceea ce duce la o
mobilitate socială și geogra;că foarte scăzută, un declin demogra;c fără
precedent și cea mai mare rată a imigrației dintre toate țările ne-africane (mai
mare și decât cea a Siriei, pe perioada războiului).”
Cu toate acestea, măsura care a înfuriat cu-adevărat Germania, este alta,
a;rmă autorul.
„Dar alta e chestiunea: „odiosul” guvern PSD plănuiește să creeze un Fond
Suveran de Investiții și Dezvoltare (FSDI), așa cum sunt în Norvegia, Franța,
Arabia Saudită, etc, care ar ; hrănit de pro;turile companiilor a5ate sub
controlul statului (pro;turi? – sună ciudat, având în vedere că guvernele
anterioare au susținut că acestea sunt găuri negre care trebuie urgent
privatizate…) și care ar servi, în special, la dotarea României cu verigile lipsă
din bussinesul agricol (procesare, conservare, îmbuteliere) care-i lipsesc și care

ar putea face legătura între enormul său potențial agricol și o piață internă de
18 milioane de consumatori care e convinsă (pe bună dreptate) că mâncarea
produsă în România este și mai sănătoasă și mai gustoasă decât cea de import.
De-aici înainte, din punctul de vedere al coloniei metropolitane, se intră în
domeniul ne-negociabilului. Printr-o asemenea măsură, România plănuiește să-
și schimbe statutul de colonie extractivă (sursă de materie primă și muncă
ieftină) care i-a fost desemnat în actuala ordine mondială, pretinzând – dacă nu
suveranitate totală, pentru care nu are forța militară, un statut de colonie
productivă, comparabil cu cel al Ungariei (unde salariul mediu este cu 50% mai
mare și care suferă mult mai puțin din cauza migrației).
În consecință, iată cine se revoltă acum: Germania, ca o metropolă colonialistă
se revoltă împotriva guvernului ales democratic din România (indiferent de câte
acuzații de corupție ar avea parte – nici mai multe, nici mai puține decât cele
care au fost și cele care vor veni și față de cele din Europa, în general) și caută
să-l dea jos printr-un puci realizat prin eforturile unite ale fundațiilor politice
germane (Adenauer, Ebert, Luxemburg) și ale societății civile ;nanțate de
Soroș – care, de această dată, nici măcar nu mai pretinde să ;e apolitică,
chemându-l înapoi pe fostul comisar european Dacian Cioloș, un tehnocrat care
nu a fost ales niciodată de nimeni, impus fără o majoriate parlamentară de
către Iohannis, ca urmare a unui alt „maidan” din București, și care a fost
concediat de la guvernare în urma unui vot popular masiv care a condamnat
politicile sale anterioare”, a notat Schwartz.
Concluzia:
„În lumina ultimelor evenimente, putem considera ca încheiată tranziția UE (în
scop și metode) la o structură parazitară, comparabilă cu infama Companie
United Fruit din America Latină, de dinainte de revoluțiile neo-Bolivariene.
Echipele morții încă nu au apărut pe scenă, dar ține-o tot așa domnule
Iohannis: cu puțin efort, poți deveni un alt Pinochet.”

Comentarii

comments

Leave a Reply